Cum să ajuți copiii să facă față traumelor

• Ascultă copilul. Lasă-l să vorbească despre experiențele, gândurile și sentimentele sale, chiar și despre cele dificile.
• Creați-vă niște rutine zilnice și ore fixe pentru mese, culcare și așa mai departe.
• Joacă-te cu copilul. Mulți copii procesează experiențele stresante prin joc.
• Ai răbdare. Copiii ar putea avea nevoie să vorbească despre același lucru iar și iar.
• Contactați un asistent social, un profesor, o asistentă medicală sau un centru de sănătate dacă constatați că lucrurile devin prea dificile sau că traumele se agravează.

Părinții și îngrijitorii sunt cele mai importante persoane din viața unui copil, mai ales atunci când copiii au nevoie de ajutor pentru a procesa experiențele traumatice. Odată ce știi cum afectează experiențele traumatice copiii, este mai ușor să le înțelegi sentimentele și comportamentul și mai ușor să îi ajuți.

Creierul reacționează la experiențele stresante prin producerea de hormoni de stres, care pun corpul într-o stare de alertă. Acest lucru ne ajută să gândim rapid și să ne mișcăm rapid, astfel încât să putem supraviețui situațiilor care ne pun viața în pericol.
Dacă o experiență este foarte intensă și de lungă durată, creierul și, uneori, corpul rămân într-o stare de alertă, chiar și atunci când situația care pune viața în pericol s-a încheiat.

Părinții pot experimenta, de asemenea, evenimente traumatice care le pot afecta negativ bunăstarea. Simptomele traumei pot fi transmise de la părinți la copii și pot afecta copiii chiar dacă aceștia nu au experimentat direct situația dificilă. Este important să se solicite ajutor și
vorbește cu cineva despre experiențele tale.

Mulți părinți exclud copiii din conversațiile cu adulții despre experiențele tulburătoare și emoțiile dificile. Procedând astfel, părinții cred că își protejează copiii. Cu toate acestea, copiii simt mult mai multe decât sunt conștienți adulții, mai ales când ceva este în neregulă. Devin curioși și îngrijorați atunci când ceva le este ținut secret.
Prin urmare, este mai bine să vorbești cu copiii atât despre experiențele și emoțiile tale, cât și despre ale lor, alegându-ți cu atenție cuvintele în funcție de vârsta și nivelul de înțelegere al copilului, pentru a te asigura că explicația este potrivită și susținetoare.

Trauma este o reacție normală la evenimente anormale:

• Dispariția, decesul sau vătămarea corporală a unui părinte sau a unui membru apropiat al familiei
• Vătămare corporală
• Experimentând războiul
• Martori la acte de violență sau amenințări
• Fuga din propria casă și țară
• Absență lungă de la familie
• Abuz fizic
• Violența domestică
• Abuz sexual

Copiii reacționează în diverse moduri la traume. Reacțiile comune includ:

• Dificultăți de concentrare și de învățare a lucrurilor noi
• Furie, iritabilitate, schimbări de dispoziție
• Afecțiuni fizice precum dureri de stomac, dureri de cap, amețeli, greață
• Tristețe și izolare
• Anxietate și frică
• Joc monoton sau exagerat
• Neliniștit și agitat
• Plâng mult, țipă mult
• Agățându-se de părinții lor
• Dificultăți de a adormi sau de a te trezi noaptea
• Coșmaruri recurente
• Frica de întuneric
• Frica de zgomote puternice
• Frica de a fi singur